PEŞTERA DE FOC

Călătorim prin peştera de foc,
Fără hartă, fără ghid,
Dăm peşterii iubire şi noroc,
Născând poveşti pe fiecare zid.

Stalactitele-mi dau mâna,
Iar una mai chipeşă,
Îmi face cu ochiu-ntruna,
Vorbele-mi adulmecă.


Merg pe câmp de stalagmite,
Corigent devin în trup,
Simt fiorul cum emite
Pe frecvenţe cu năduf.

Arde-n mine stalagmita,
Clocot rece scoate fum,
Îmi îmbrăţişez iubita,
Stalactite-i pun pe sân.

Pe câmpul de stalagmite,
Pat de gheaţă am aşternut,
Îmi îmbrăţişez cuminte,
Iubita cu gândul mut.

O sărut şi-n ea se aprinde,
Foc de gheaţă, de rubin,
Foc ce trupul mi-l cuprinde,
Mă transformă-n dulce vin.

Vin ce-ţi înfioară simţul,
Furibund ne-mbrăţişăm,
Pasiunea şterge timpul,
În sărut ne cufundăm.

Îţi sărut fruntea-nstelată,
Mă îndrept flămând spre ochi,
Din obraji muşc o bucată,
Şi în păr tu mă îngropi.

Cu un deget mângâi gâtul,
Se topeşte totu-n jur,
În noi clocoteşte totul,
Păcatul devine pur.

Mâna dragostei aţâţă,
Lumânări cu trup de ţurţuri,
Emanând iubire crudă,
Născută din două trupuri.

Trupuri arse ce vibrează,
În ecou de peşteră,
Ce cu frigul rezonează
Şi-l transformă-n flacără.

Suntem unul şi doar una,
Peştera ne este astru,
Simt cum nu m-ascultă mâna,
Poveşti scrie pe trup sacru.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

HANGIŢA

Paşii mă conduc către han,
Unde hangiţa m-aşteaptă,
Să-i strecor în sân un ban
Pentru vinul din carafă.

Luna îmi ţine isonul,
Stelele îmi scriu destinul,
Cometa lansează zvonul,
Că mi-e viaţa precum vinul.

Invitat de Carul Mare,
Ce îmi scrie drum spre han,
Sui în el cu nerăbdare
Şi încep să ţes un plan.

Îmi pun steaua la rever,
Iar pe frunte trag cometa,
Aşez bolta-n colţ de guler,
Pe hangiţă s-o dau gata.

Elegant, plin de mister
Cobor din Calea Lactee,
Din imens albastru cer,
Către dulcea mea femeie.

E hangiţa mândră floare,
Ce-mi trimite din priviri,
Zâmbet dulce, vorbe rare
Şi-un sărut plin de trăiri.


Din roşul strâmt de rochiţă,
Sânii joacă tangoul mut,
Unduiri de ştrengăriţă,
Sub volanul ei tăcut.

Sub privirile hulpave
Serveşte hangiţa vinul,
În paharele concave
Licoarea precum pelinul. .


Privirea-i tandru vânat,
Ce-mpănează sentimente,
Prinse-n suflet fazandat,
Printre simţuri virulente.

Scot steaua de la rever,
E arvuna pentru vin,
Priviri pline de mister,
Capturează gând divin.

Iau cometa de pe frunte
Şi plătesc licoarea toată,
Iar sub bolta de la guler,
Sărut hangiţa înc-o dată.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

PETALE DE TRUP

UPDATE - AM PRIMIT ACEST DAR MINUNAT DE LA PRIETENA Passion4God .
ÎL DĂRUIESC CU TOT SUFLETUL TUTUROR MUSAFIRILOR DRAGI.

Ne-am întâlnit pe o petală de trup

La hotarul dintre trei şi patru,

Atunci când ziua adulează noaptea,

Ne-am potolit pe covor de petală

Şi am încrucişat fir de dor regăsit...

La graniţă, trei ne-a încondeiat fila de iubire,

Patru cernea fiori proaspeţi de nemurire,

Am strâns în pumni fiorul,

L-am tălmăcit în floare de gând,




Totul dănţuia de viaţă

Şi s-a metamorfozat în clocot de culoare.

Am înlănţuit roşu pe trupul plin de freamăt,

Doar alb am strâns în gânduri

Şi verde în ochi ucigători,

Cascade de albastru erupeau din temelia

Petalelor de trup.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

DISTANŢĂ DE DOR

Distanţa-i mică, dorul e mare,
Un singur pas până la tine,
Suspin un zâmbet în alb de floare,
Parfum de roşu, trăiri sublime.

Sărut un umăr, îi mângâi teama,
Fiorul dulce azi îl îmbracă,
Tresare porul, deschide crama
Cu sânge clocotit în teacă.


Pe frunte degetul îţi cântă
O melodie de anvergură,
Aşează nota cea căruntă
În ordine pe partitură.

Un vis topit în obraji rumeni
De taine ascunse în munţii lor,
Un vis ce azi pe frunte-l semeni
Şi-l poleieşti cu praf de por.




Cuprind dulcele din priviri,
În pumni curaţi de răsărit,
Simt zbucium aprig de trăiri,
În braţe pure de asfinţit.

Străbat distanţă de lung dor,
Cu-n singur pas până la tine,
Zâmbesc suspin în alb fior,
Parfum de roşu, trăiri divine.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

TU EŞTI...

Tu eşti prezent şi viitor,
Tu eşti speranţă şi iubire,
Tu eşti tot ce înseamnă dor,
Tu eşti destin şi împlinire.

Tu eşti corabie pe mare,
Tu eşti catargul ce mă-ndrumă,
Tu eşti colacul de salvare,
Tu eşti un val cu multă spumă.

Tu eşti nisipul ce mă arde,
Tu eşti stânca ce mă păzeşte,
Tu eşti culoarea din smaralde,
Tu eşti scoica ce mă-nveleşte.

Tu eşti apus şi răsărit,
Tu eşti capăt de ţărm stingher,
Tu eşti tot ce mi-am dorit,
Tu eşti felia mea de cer.

Tu eşti şi marea din ocean,
Tu eşti iubirea mea sărată,
Tu eşti ce am şi ce nu am,
Tu eşti şi soarta nefardată.

Tu eşti furtună dar şi soare,
Tu eşti tot ceea ce sunt,
Tu eşti în viaţa mea culoare,
Tu eşti tot ce-i bun şi sfânt.

Tu eşti ozon şi mângâiere,

Tu eşti atingeri şi sărut,
Tu eşti tot ceea ce nu piere,
Tu eşti poftă, fior tăcut.

Tu eşti ploaie, dar şi furtună,
Tu eşti soarele după ceaţă,
Tu eşti iubirea mea nebună,
Tu eşti dorinţa mea viaţă.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

Pomul Craciunului - George Cosbuc

Pomul Craciunului - George Coşbuc
(n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti)
Dacă e vineri - e poezie pe pâine





Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!



Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.



Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com





UPDATE - AM PRIMIT DE LA SFINX777 UN DAR MINUNAT PE CARE ÎL OFER SPRE ASCULTARE TUTUROR CITITORILOR MEI.

IUBIREA CA O FLOARE

Am ridicat între noi zid fraged de flori,
Atingerea albă şi pură a florii naşte fiori,
Din ploaie de flori, iubire şi dulce mireasmă
Ridic alt zid metaforic clădind astfel o casă.


E casa iubirii şi casa dorinţelor ascunse,
O casă în care visele sunt oricând atinse,
Din floare de colţ construiesc cină divină,
Prin ochiul casei lampa trimite flori de lumină.

Pe patul de flori construit din roşu de roză
Am pus pernă de tei şi aşternuturi de tuberoză,
Să-nvelesc al tău trup gingaş de albăstrea,
Să respiri prin toţi porii numai dragostea mea.


Te ating, te cuprind, te doresc, te iubesc,
Sub tavanul de maci sentimente adânci înfloresc,
Modelez flori de rouă pe spate fierbinte şi pur,
Cu buza însetată şi arsă sărutul ţi-l fur.

Freamăt de spin răsună prin glasul tău diafan,
Frenetic plimb mâna pe trupul întins pe divan,
Iubirea o beau cu nesaţ din floare de orhidee,
Licoarea mă-mbată, m-aruncă-n extaz trup de femeie.

SURSA FOTO - http://people.desktopnexus.com